miercuri, 22 noiembrie 2017

Nu ne plac conflictele! Oare le putem evita?


Conflictele sunt inevitabile, motiv pentru care evitarea sau ignorarea acestora reprezintă o greșeală. Fie că ne place sau nu, fie că vrem sau nu, suntem înconjurați  de conflicte, ne transformam în urma acțiunii lor. Mai mult, conflictul este uman, făcând parte din viața noastră de zi cu zi .
Din păcate, cei mai mulți oameni identifică conflictul cu ceva rău, distructiv, neînțelegând aspectele constructive ale conflictelor. Din acest motiv rezolvarea conflictelor care apar se face restrictiv, de cele mai multe ori violent și agresiv. Managementul conflictelor trebuie să dezvolte aptitudini și deprinderi oamenilor pentru a găsi rapid soluții de rezolvare a conflictelor.
În momentul conștientizării unui conflict, individul încearcă să scape de starea neplăcută asociată acestuia. Deoarece oamenii percep conflictul ca pe ceva rău, dăunător, în momentul producerii trăirile asociate sunt negative și distructive.
Conflictul îmbracă diferite forme: de la agresiuni simbolice dure – înjurături, folosirea unui limbaj suburban, certuri, scandaluri pana la agresiunea fizică – lovirea, bătaia, maltratarea, agresarea sexuală,etc. Violenta este un semn indubitabil al crizei, întrucât cearta se înfierbântă, iar oamenii întrec măsura și se lasă dominați de sentimente. În timpul crizelor, comportamentul normal “zboară pe fereastră”. Se plănuiesc și uneori se săvârșesc acte necugetate. 
Deoarece orice mediu, de la cel personal la cel profesional,  reunește în grupuri indivizi cu personalități, mentalități, educație, sisteme de valori și comportamente diferite, menținerea unui echilibru perfect, a unei ordini absolute este un lucru iluzoriu . Natura umana are o asemenea structura încât tolerează anumite acte care se abat de la ordinea stabilită.
Mai mult decât atât, anumite stări afective ale individului ca: neliniștea, ostilitatea, agresiunea, răutatea, etc sunt văzute ca rupturi ale unui continuu existențial foarte importante pentru evoluția ființei umane. Conflictul, perceput ca ciocnire, ruptură, luptă face parte din arsenalul psihicului uman. Interesul propriu, care determină comportamentul fiecărei persoane, face ca aceasta să reacționeze în funcție de trebuințe și motivații personale. Pentru a le rezolva, oamenii intră în relații, uneori încordate, cu alții. Conflictul vizează tocmai această dispută de interese diferite care intră în joc. El este o cale de a satisface trebuințele.
Uneori, deosebirile de opinii, puncte de vedere, interese, valori sau concepții pot conduce la conflicte. Conflictul este, de regulă, foarte real și foarte important pentru cei implicați. Evitarea sau ignorarea conflictelor nu duce la înăbușirea lor – mai degrabă le agravează. Din acest motiv managerii și angajații, in general, trebuie să înțeleagă și să abordeze conflictele cu potențial distructiv.
Conflictele nu sunt, în mod necesar, negative sau neproductive, nici din punctul de vedere al organizației, per ansamblu, nici din cel al indivizilor ori grupurilor din cadrul ei. Trebuie înțeles că un conflict este considerat constructiv sau distructiv în funcție de punctul de vedere al celor care îl observă.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Cum să relaționăm cu persoanele dificile?


Conflictele sunt inevitabile, motiv pentru care evitarea sau ignorarea acestora reprezintă o greșeală. Fie că ne place sau nu, fie că vrem sau nu, suntem înconjurați  de conflicte, ne transformam în urma acțiunii lor. Mai mult, conflictul este uman, făcând parte din viața noastră de zi cu zi .
Din păcate, cei mai mulți oameni identifică conflictul cu ceva rău, distructiv, neînțelegând aspectele constructive ale conflictelor. Din acest motiv rezolvarea conflictelor care apar se face restrictiv, de cele mai multe ori violent și agresiv.
Toți oamenii, fără excepție, au avut sau vor avea de a face cel puțin o dată în viață cu o persoană dificilă. De fapt, persoanele ciudate și dificile cu care intrăm în contact reprezintă una din principalele surse de stres pentru majoritatea oamenilor. O persoana dificilă este acel om cu care relaționezi greu, nu reușești să comunici și cu atât mai puțin să lucrezi în echipă, iar acest lucru li se întâmplă și altor persoane care intră în contact cu ea. Poate fi un coleg de serviciu, un amic, șeful, o rudă, sau chiar cineva din familie. Indiferent de situație, relația cu el sau ea este obositoare, enervantă și te aduce la capătul puterilor și al răbdării.
În mod cert, nu trebuie să ne comportăm la fel cu toți cei care sunt dificili, pentru că fiecare dintre ei gândește și se comportă diferit, pornind de la anumite fixații pe care le au și care țin de perspectiva lor asupra lucrurilor. Oamenii dificili se află în dificultate. Fiecărei tipologii îi lipsește ceva, iar acest lucru duce la frustrare și refulare în afară. Ei au nevoie de ajutor și pentru că majoritatea nu sunt conștienți de asta și nu ar accepta acest lucru, au nevoie să-i ajutăm noi, cei apropiați. Înțelegerea noastră este un prim mare ajutor, dar și abordarea potrivită. Dacă reușim să-i înțelegem pe fiecare în parte cu logica din spatele modului său de gândire, putem ameliora considerabil relația cu el sau ea, învățând ce abordare este mai potrivită pentru fiecare categorie de persoane dificile. Pornind de la faptul că acel om vede realitatea diferit de mine, dacă înțeleg cum gândește, pot alege tehnica de comunicare adecvată care să mă ajute să relaționez cu el.
Completez cu ideea ca nimeni nu se încadrează doar într-o categorie sau în alta, ci avem trăsături din mai multe tipologii de oameni. Însă, când unele sunt duse la extrem, devenim dificili pentru cei din jur. Și fiecare dintre noi suntem dificili în felul nostru, dacă e să privim obiectiv lucrurile. Așa că avem datoria să  fim atenți la ceilalți, să-i înțelegem și să venim în întâmpinarea felului lor de a fi dacă ne dorim să avem relații bune cu ei. Toată lumea are trăsături de personalitate caracteristice multor categorii de persoane dificile, dar te numești cu adevărat anxios, sau paranoic, sau histrionic când ai majoritatea trăsăturilor care definesc aceste personalități, în cea mai mare parte a timpului.

marți, 14 noiembrie 2017

Când obsesiile devin o maladie - Sindromul obsesiv compulsiv


Obsesionalii sunt preocupați ca totul să fie făcut ireproșabil, sunt perfecționiști și acordă o atenție atât de mare detaliilor, încât de multe ori pierd din vedere imaginea de ansamblu.
Perfecționism: este exagerat de atentă la detalii, proceduri, reguli și la organizare, adesea în detrimentul rezultatului final.
Obstinație: încăpățânată, insistă cu înverșunare ca lucrurile să fie făcute după cum consideră ea și respectându-se regulile.
În relațiile cu ceilalți este rezervată: îi este greu să-și exteriorizeze emoțiile pozitive; adesea foarte formală, glacială, timidă.
Nehotărâre: îi este greu să ia decizii din teama de a nu comite vreo greșeală, tergiversează lucrurile și le analizează exagerat de mult.
Rigoare morală: este extrem de conștiincioasă, onestă, modestă și scrupuloasă.
Lucrează la standarde înalte de calitate.
Este foarte implicat în munca lui.
Elaborează proceduri extrem de riguroase.
Își argumentează vehement punctul de vedere și stilul de lucru, dar nu ca să arate că e mai deștept, ci din grija de a face totul bine.
Crede că metodele lui sunt singurele care garantează perfecțiunea.
Manifestă interes pentru proceduri și verificări.

Există o întreagă gamă de forme intermediare. Unele persoane sunt preocupate mai ales de ordine, sau de proceduri, fără însă a scăpa din vedere rezultatul final. Firește că este plăcut să intri într-o casă curată și ordonată, însă păstrându-ți totuși cumpătul, dacă  vezi cum copiii și-au împrăștiat jucăriile prin casă. De altfel unii obsesionali își conștientizează propria tendință și încearcă să se corecteze.

Există o adevărată maladie numită “sindromul obsesiv compulsiv” sau SOC. Pacienții ce suferă de SOC se simt obligați să se supună unor adevărate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de spălări repetate, de verificări mult prea dese și amănunțite, pentru ei acestea fiind singurele căi pentru a-și diminua anxietatea. Ei mai au și gânduri obsedante involuntare, pe teme de curățenie, perfecțiune, culpabilitate, ceea ce le creează probleme și el ocupă mult timp.
În unele cazuri duse la extrem oamenii se spală pe mâini obsesiv de zeci de ori pe zi, nu acceptă ca altcineva să facă menajul în afară de ei – ceea ce le ia câteva ore pe zi, sau nu-i lasă pe musafiri să intre încălțați în locuința sa. În alte cazuri, obsesivul aflat la volan este foarte stresat să nu fi lovit pe cineva în trafic.
Nu toți cei care suferă de SOC sunt personalități obsesionale. Se poate vorbi de SOC atunci când obsesiile și ritualurile inutile ocupă mai mult de o oră pe zi.


Sursa: Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile-François Lelord şi Cristophe André